Piesele turnate rezistente la coroziune sunt aplicate pe scară largă în industrii precum marină, procesarea chimică și generarea de energie. Sunt proiectate cu compoziții de aliaje care le permit să reziste în medii în care expunerea la sare, acizi sau substanțe chimice industriale ar putea duce altfel la deteriorare. Deși aceste materiale sunt concepute în mod inerent pentru a minimiza oxidarea și coroziunea, procesul de turnare în sine poate introduce neregularități ale suprafeței, incluziuni sau porozități care le pot compromite calitățile naturale de protecție. Ca urmare, apar adesea întrebări cu privire la necesitatea unui tratament suplimentar de suprafață pentru a asigura performanțe fiabile pe termen lung.
Finisajul suprafeței și calitatea microstructurală sunt esențiale pentru performanța la coroziune a pieselor turnate rezistente la coroziune. Fisurile de suprafață mici, texturile aspre sau micro-porozitatea pot acționa ca locuri de inițiere pentru coroziunea zâmbițelor și a crăpăturilor. Chiar și atunci când se utilizează aliaje cu rezistență inerentă bună, astfel de imperfecțiuni pot scurta durata de viață dacă nu sunt abordate. Prin introducerea de tratamente suplimentare după procesul de turnare, aceste puncte slabe pot fi reduse, creând un strat de suprafață mai uniform care susține un control mai bun al coroziunii.
O decizie importantă în proiectarea componentelor este dacă să folosiți piese turnate centrifugale cu aliaje înalte, care au un conținut mai mare de elemente de aliere pentru a oferi o rezistență inerentă superioară la coroziune, sau să folosiți piese turnate standard rezistente la coroziune cu tratamente de protecție suplimentare. Turnările centrifugale cu aliaje înalte pot reduce necesitatea unor tratamente extinse post-turnare datorită stabilității lor chimice puternice, dar sunt adesea mai costisitoare. Pe de altă parte, turnările de aliaj mai mici pot fi făcute mai eficiente prin metode precum pasivare, acoperiri sau tratamente termice. Acest echilibru între selecția aliajului și strategiile de modificare a suprafeței depinde de condițiile economice și de mediu ale aplicației.
Pasivarea este un tratament chimic utilizat pentru a îmbunătăți formarea unei pelicule de oxid bogat în crom pe suprafața pieselor turnate rezistente la coroziune. Această peliculă subțire, stabilă, servește ca o barieră pentru oxidarea ulterioară și este deosebit de importantă în mediile care conțin cloruri, unde coroziunea localizată, cum ar fi sâmburele, poate fi o problemă. De asemenea, pasivarea elimină fierul liber de la suprafață, care altfel ar putea crea celule galvanice care accelerează degradarea. Pentru oțelurile inoxidabile turnate, această etapă este adesea considerată o parte esențială a finisării.
Acoperirile de protecție sunt o altă metodă de îmbunătățire a rezistenței după turnare. Aceste acoperiri pot fi organice, cum ar fi straturi epoxidice și poliuretanice, sau metalice, cum ar fi placarea cu zinc sau nichel. Acoperirile organice oferă o barieră care izolează suprafața metalică de mediile corozive, în timp ce acoperirile metalice pot acționa și ca straturi de sacrificiu, protejând turnarea subiacentă chiar dacă stratul este zgâriat sau deteriorat. Pentru aplicații precum structurile offshore, sistemele de acoperire multistrat sunt frecvent utilizate pentru a maximiza durabilitatea în condiții dure.
Unele piese turnate sunt supuse unor tratamente termice de suprafață, cum ar fi nitrurarea sau cementarea, care nu numai că sporesc duritatea suprafeței, dar pot, de asemenea, să reducă susceptibilitatea suprafeței la coroziune asistată de uzură. Deși aceste tratamente nu sunt aplicate în toate industriile, ele sunt deosebit de valoroase în mediile în care coroziunea apare în combinație cu uzura mecanică, cum ar fi rotoarele pompelor și componentele supapelor. Prin reducerea uzurii, aceste tratamente ajută la menținerea integrității filmului de protecție pasiv pe suprafața de turnare.
Diferite tratamente de suprafață variază ca eficiență în funcție de mediu și tipul de aliaj. Următorul tabel rezumă câteva tratamente comune și beneficiile lor principale:
| Tratament de suprafață | Scop | Beneficiul principal |
|---|---|---|
| Pasivare | Formarea unui film de oxid stabil | Reduce riscul de coroziune localizat |
| Acoperire epoxidica | Izolarea barierei | Protejează împotriva expunerii la substanțe chimice și umezeală |
| Zincare | Protecție sacrificială | Oferă apărare galvanică în zonele deteriorate |
| Nitrurare | Întărirea suprafeței | Îmbunătățește uzura și reduce locurile de inițiere a coroziunii |
Mediul în care sunt utilizate piese turnate rezistente la coroziune influențează puternic necesitatea tratamentelor de suprafață. În medii interioare controlate, rezistența naturală a aliajului poate fi suficientă, iar tratamentul suplimentar poate să nu ofere avantaje semnificative. Cu toate acestea, în mediile marine în aer liber, fabrici chimice sau instalații de canalizare, o protecție suplimentară a suprafeței poate fi crucială. Factori precum umiditatea, salinitatea, pH-ul și fluctuațiile de temperatură pot accelera deteriorarea, făcând tratamente precum acoperirile sau pasivizarea o necesitate mai degrabă decât o opțiune.
Exemplele din aplicații din lumea reală arată de ce se aplică adesea tratamente suplimentare. De exemplu, oțelul inoxidabil turnat folosit în instalațiile de desalinizare este supus pasivării chimice pentru a-și întări rezistența la atacul clorurii. În platformele petroliere offshore, straturile de protecție sunt aplicate pe piese turnate pentru a rezista la expunerea constantă la apă de mare. În reactoarele chimice, piesele turnate rezistente la coroziune pot fi căptușite cu acoperiri polimerice pentru a rezista acizilor sau alcalinelor puternice. Aceste practici evidențiază importanța adaptării tratamentelor de suprafață pentru a se potrivi cu mediul de operare.
Alegerea între utilizarea pieselor turnate centrifugale cu aliaje înalte fără tratament suplimentar sau a pieselor turnate mai economice rezistente la coroziune cu tratament de suprafață se rezumă adesea la considerente economice. Deși turnările centrifugale cu aliaje înalte pot reduce costurile de întreținere pe termen lung datorită rezistenței lor inerente, costul lor inițial mai mare poate fi prohibitiv în aplicațiile pe scară largă. Alternativ, turnările standard combinate cu tratamente de suprafață țintite pot oferi o soluție echilibrată, oferind performanțe adecvate la un cost de material mai mic.
Tratamentele de suprafață nu elimină necesitatea întreținerii adecvate. Chiar și suprafețele tratate trebuie inspectate periodic pentru a se asigura că acoperirile rămân intacte sau că straturile pasivate nu au fost deteriorate de abraziunea mecanică. Reaplicarea acoperirilor sau repasivizarea poate fi necesară pe durata de viață a componentei. Prin integrarea tratamentului de suprafață cu un program de întreținere planificat, industriile pot prelungi durata de viață operațională a componentelor turnate, gestionând în același timp costurile în mod eficient.
Progresele în tehnicile de turnare au redus, de asemenea, gradul de post-tratament necesar. De exemplu, turnările centrifugale cu aliaje înalte, datorită microstructurii lor rafinate și solidificării controlate, prezintă adesea mai puține defecte de suprafață în comparație cu turnările tradiționale cu nisip. Acest lucru poate reduce dependența de tratamente suplimentare, oferind totuși performanțe de lungă durată. Cu toate acestea, în mediile cu risc ridicat, tratamentele de suprafață rămân o completare importantă a metodelor de turnare îmbunătățite.
Următorul tabel compară diferențele generale de performanță observate între piesele turnate rezistente la coroziune netratate și tratate în uz industrial:
| Stare | Turnare netratată | Turnare tratată |
|---|---|---|
| Durată de viață în mediu blând | Moderat | Extins |
| Durata de viață în mediul marin | Scurtat din cauza pitting | Îmbunătățit cu pasivare și acoperiri |
| Frecvența de întreținere | Înalt | Redus |
| Costul initial | Mai jos | Înalter due to treatment |
Din punct de vedere tehnic, tratamentele suplimentare de suprafață pentru piese turnate rezistente la coroziune nu sunt întotdeauna obligatorii, dar pot crește semnificativ fiabilitatea componentelor în condiții agresive. Decizia depinde de selecția aliajului, de procesul de turnare și de severitatea mediului. În timp ce turnările centrifugale cu aliaje înalte pot reduce dependența de post-tratare datorită rezistenței lor inerente, multe industrii continuă să aplice pasivare, acoperiri și alte măsuri pentru a maximiza siguranța operațională și rentabilitatea economică a echipamentului lor.